Descriere
Raportul dialectic și uneori conflictual cu natura, văzută adesea ca o sursă inepuizabilă de energie mai mult decât o prezență maternă care să fie cultivată mereu cu devotament, pare unul dintre motivlele pentru care lumea întreagă a fost lovită de furia pandemică, obligând persoanele să se confrunte cu ele însele în spațiul unei distanțe impuse de măsurile sanitare.
A fost și o bruscă trezire dintr-o amorțeală lungă de mai multe decenii, în care s-a crezut în mod greșit că pământul ar fi un fel de corn al abundenței cu daruri fără sfârșit. Bogăția reprezentată de raporturile sociale a fost afectată de constrângeri care cu câțiva ani în urmă păreau de neimaginat. Și așa persoanele au fost obligate să se închidă în capsulele respectivelor solitudini care s-ar fi arătat de nesuportat dacă tehnologia nu ar fi permis un fel de compensație în lumea virtuală. Informațiile au călătorit pe străzile telematice și digitale alinând chinurile unei distanțe ce părea, fără îndoială, mai mare decât cea reală.
De aceea Daniela Marchetti, poetă româncă care are o relație privilegiată cu Italia, confirmată și de rezidența sa pe dealurile regiunii Friuli, la San Daniele, pune în titlul volumului său de poezie, după carantină, nume emblematic și semnificativ al unui itinerariu conceptual care stă la baza operei, simbolul @ care apropie condiția izolamentului datorat virusului de o oportunitate care să se regăsească în ideea unei renașteri implicite în multe poezii din această carte. Enzo Santeze
Literatura pe tocuri –
Recomandam!