Izmir. Destine Divergente – Cosmin Lazăr – recenzie – Cronică literară de Dana Burda

Cronică literară semnată de Dana Burda, istoric și muzeograf

Foarte tânăra Editură Literpress Publishing acordă o generoasă șansă spre afirmare unui foarte tânăr și promițător autor, publicându-i romanul de debut ,,Izmir. Destine divergente”, primul volum al unei serii a cărei apariție, personal, o aștept cu nerăbdare.

Talentul nu are vârstă și această bine cunoscută afirmație este demonstrată din plin de prima creație literară a acestui autor de numai 20 de ani. Am avut un privilegiu rar de a mi se permite prezența în laboratorul său de creație, pe când Cosmin Lazăr nu avea decât 15 -16 ani și a început scrierea acestui roman. Astfel, am putut observa seriozitatea, pasiunea și perseverența atât de necesare oricărui act de creație.

Pornit din dorința adolescentului de a ne oferi o poveste frumoasă, pe măsură ce a intrat în creația propriu-zisă avântul s-a împletit cu o serioasă documentare istorică și culturală, dar și cu o uimitoare capacitate de a înțelege trăirile sentimentale și emoționale pe care, fiind prea tânăr, încă nu le-a experimentat personal. Această capacitate rară, precum și o
bună stăpânire a tehnicii literare și talentul de a folosi la maxim plasticitatea limbii române au dat textului un stil fluid, oferind o lectură plăcută și atractivă. Cunoașterea perfectă a limbii franceze și o bună cunoștere a limbii turce, împletite cu o excelentă cunoaștere a cadrului istoric și a unor amănunte absolut necesare pentru autenticitatea celor povestite, dau o valoare suplimentară romanului.

Acțiunea romanului începe în orașul Izmir din Turcia și se întinde apoi pe o arie geografică și cronologică mult mai largă. Ne plimbăm alături de personajele romanului la Istanbul, Tanger și Fes în Maroc, în Spania și sudul Franței, în Algeria, Monaco și oarecum și pe plaiurile românești, din luna mai a anului 1941 și până în anul 1947. Meritul scriitorului este acela că nu face din război subiectul cărții în ciuda perioadei istorice alese, care i-ar fi permis acest lucru. Toată acțiunea romanului se derulează urmărind viețile unor oameni obișnuiti care își trăiesc bucuriile, dramele și tragediile cauzate de propriile lor alegeri.

Foarte înstărita familie a lui Ali Hassan Abdullah, formată din soția sa, frumoasa și nobila Latiffa, și din cei patru copii ai lor, Nur, Cemile, Mehmet și Ali, se adună pentru masa de bairam. Dar bucuria sărbătorii le este repede umbrită de veștile pe care Ali Hassan și Latiffa le împărtășesc copiilor lor. Latiffa este grav bolnavă de cancer, iar ei trebuie să
părăsească grabnic Izmirul și să plece chiar în acea noaptea cu vasul gata pregătit, care îi așteaptă în port. De vină este o răzbunare tradițională pe care un văr îndepărtat vrea să o pună în practică pentru a spăla onoarea familiei, ofensată de Ali Hassan pe când era foarte tânăr.

Latiffa nu-i poate însoți în călătoria până în Maroc din cauza bolii, iar Cemile se rătăcește în port de restul familiei și se întoarce acasă. Din acest moment, povestea se desfășoară pe două planuri, urmând viața separată a celor două surori, Nur și Cemile. Urmărim întâmplările neașteptate și dramatice prin care trec cei plecați în Maroc, mai ales destinul plin de încercări al frumoasei și talentatei Nur, în paralel cu viața plină de neprevăzut pe care o duce Cemile în Turcia.

Romanul ne plimbă în ritm alert în Maroc, Algeria, Monaco și Istanbul, alături de cele două surori, și în noua lume pe care și-o crează singure. Întâlnesc dragostea, trădarea, învață să-și dea seama cine sunt cu adevărat și se maturizează trecând prin încercări, dar și prin clipe de fericire. Și mereu se gândesc una la cealaltă, așteptând parcă ca soarta să le aducă din nou la un loc.

Cartea ne oferă informații despre istoria sultanilor otomani, despre tradiții mai ales în lumea conservatoare din Maroc, despre cosmopolitismul din Monaco și Riviera franceză și despre prinți și prințese care trăiesc într-o lume a lor fără granițe, exact ca și cei de astăzi.

Am citit cu multă plăcere acest prim volum al unei serii ambițioase ce urmărește de-a lungul anilor soarta separată și diferită a celor două surori Nur și Cemile. Mărturisesc că aștept cu nerăbdare volumul următor mai ales că tânărul autor nu mi-a oferit niciun indiciu liniștitor în privința multelor întrebări cu care am rămas la final. O mențiune specială o am legată de personajul Cosmin Filipescu, diplomatul român dintr-o veche familie boierească ce ajunge să cunoască din pură întâmplare povestea celor două surori, drama lui Cemile. Și asta în paralel cu schimbările epocale din România anului 1947/1948 care îi afectează propriul
destin.

Tânărul autor Cosmin Lazăr a știut să facă din firul istoriei anilor ‘40 un fundal mai mult decât interesant pentru povestea lui. Pentru că, de fapt, istoria o fac oamenii trăindu-și propriile vieți, dincolo de marile evenimente și decizii de înalt nivel politic.

Felicitări Editurii Literpress Publishing pentru că i-a oferit șansa de a se afirma unui atât de tânăr și înzestrat scriitor, de care sigur veți mai auzi de-a lungul anilor ce vor veni !