Doresc să prind într-un text pertinent scris, observaţii despre romanul “Ispita călugărului”, provocate de arta naraţiunii şi de viziunea înalt-morală ale scriitorului L.C. Sima. În acest roman, bine alcătuit, prozatorul combină parcimonios, aproape lapidar, dar subtil, elemente estetice distincte: romantice, realiste, moderniste şi neomoderniste, într-o viziune personală. Pe un fundal socio-politic postrevoluţionar, cu promisiunile lui […]