Cartea mi-a permis să depășesc hotare, mi-a devenit cea mai bună prietenă în vremuri grele. La bine și la greu, mereu aproape, cărțile nu m-au dezamăgit niciodată. Dacă știu un lucru, e acela, că literatura atinge suflete într-un mod în care nicio artă nu o poate face. Cuvintele devin cele mai bune arme pentru a vindeca orice suflet.

Am ales să scriu, pentru că pe mine, scrisul m-a eliberat, mi-a devenit prieten, refugiu. Cu încredere, că poveștile mele vor atinge și sufletele voastre, vă mulțumesc, dragi cititori, pentru că păstrați vie literatura română contemporană. Într-o zi, voi deveni scriitoarea preferată a unui necunoscut și atunci, voi ști că nu a fost totul în van.